Mitul lui Pygmalion

Cea mai veche exprimare artistica a ceea ce americanii numesc "self fulfilling prophecy" - asteptarea care are puterea sa determine de la sine fenomenul pe care il are in vedere - este mitul antic al lui Pygmalion, un sculptor din Cipru. Fiind tanar si frumos, era foarte curtat de tinere.

Insa el nu era interesat de niciuna,visand la femeia ideala.

Pygmalion s-a inchis in casa si a inceput sa o sculpteze din fildes (sau din marmura-parerile sunt impartite) pe femeia din visurile sale. A creat o statuie reprezentand o tanara atat de frumoasa , incat s-a indragostit de ea. A numit-o Galateea si i-a adus haine si bijuterii.

Indurerat ca statuia nu-i putea impartasi dragostea, cand a venit ziua zeitei iubirii, Afrodita, Pygmalion s-a dus la altarul ei, a depus o ofranda si a rugat-o sa dea viata statuii. A fugit repede acasa, dar Galateea era tot pe soclu, nemiscata.

Indurerat, a imbratisat-o si lacrimile au inceput sa-i curga. Minunea s-a intamplat si statuia a prins viata, iar Galateea s-a indragostit de el si i-a devenit sotie.

George Bernard Shaw a folosit mitul pentru a crea piesa de teatru "Pygmalion". Pe aceasta piesa s-a bazat filmul "My Fair Lady", in care profesorul Higgins o transforma pe florareasa Eliza Doolittle intr-o adevarata lady.

Iar miezul parabolei e cuprins in concluzia pe care Eliza i-o impartaseste prietenului lui Higgins, colonelul Pickering: "Diferenta dintre o florareasa si o doamna nu sta in felul in care se comporta, ci in felul in care e tratata. Voi ramane o florareasa pentru profesorul Higgins, fiindca intotdeauna m-a tratat asa si intotdeauna ma va trata ca pe o florareasa; dar stiu ca pentru dumneavoastra voi fi o doamna, fiindca intotdeauna m-ati tratat asa si intotdeauna ma veti trata ca pe o doamna".

Mi-am amintit azi de mitul acesta,dintr-un anume motiv...Si am zambit avand in minte imaginea Elizei,(interpretata de Sarah Bertrand,cred) ,la cursele de cai,cand striga la favoritul ei Hai,misca-ti fundul!

Nimeni nu e perfect,dar ne straduim sa sculptam personalitatea celorlalti in functie de asteptarile noastre.Si reusim,uneori...Dar daca rezultatul nu ne va multumi?
Re-cream mereu acest mit,proiectand expectante uneori nerealiste asupra celorlalti si cadem in deziluzie cand nu se implinesc...Asta pentru ca, daltuind in ceilalti,uitam sa ne slefuim pe noi.